Cu cate corzi canti? Un univers de posibilitati la dispozitie
O vioara are patru corzi dar, daca cel care canta e destul de priceput, pot sa iasa lucruri frumoase cantand si cu o singura coarda. Nu numai atat: una dintre cele mai celebre melodii ale lui Bach, Aria de la Suite in Re major, e cantata din vioara solista pe o singura coarda si chiar e cunoscuta sub numele “Arie pentru coarda sol”.
Totusi, chiar luand in considerare aceste performante, e clar ca pe o singura coarda nu poata sa iasa cine stie ce.
O chitara are sase corzi si, cu atat mai mult, daca vrei sa canti cu una singura, rezultatele vor fi destul de slabe. Chiar daca cineva si-ar pune toata energia si talentul in a-si imbunatati performantele pe o singura coarda, oricum nu s-ar profita de faptul ca o chitara, spre deosebire de vioara, are posibilitate de a folosi sase corzi in acelasi timp, cu rezultatele minunate pe care le stim.
O melodie pe o singura coarda, pe cat de bine executata, nu se poate compara cu ceea ce ar putea iesi dintr-o chitara folosita pe deplin.
Dar vioara si chitara sunt instrumente extrem de simple. Si daca am vorbi de creier? Nimeni nu stie cate corzi are creierul, in cate feluri poate fi folosit, ce fel de polifonie si rezultate ar fi in stare sa produca daca ar fi folosit in plin potentialul lui.
Dar, inca din vremea lui Aristotel, insistam sa folosim o singura coarda si am devenit extraordinar de experti in folosirea ei. Coarda care ne spune ca 2+2 face mereu 4, care ne spune ca triunghiul ABC echivaleaza cu tringhiul A’B’C’, care ne spune ca daca A=B si B=C, atunci A=C.
Bineinteles, coarda asta e fantastica, si ne-a permis acele minunate rezultate tehnologice de care ne-am bucurat de-a lungul istoriei si care, astazi, au ajuns la un nivel intr-adevar spectaculos.
Dar hipertrofia acestei corzi ne-a dus la neglijarea celorlalte, iar folosirea ei la nivel aproape exclusiv ne-a facut sa uitam ca exista o groaza de domenii, cea mai mare parte de fapt, unde 2+2 nu face deloc 4, unde triunghiul ABC nu echivaleaza neaparat cu triunghiul A’B’C si, daca A=B si B=C, nu inseamna ca si A=C. (sa nu vorbim despre faptul ca celelalte corzi exista, vibreaza, si ne conditioneaza existenta, indiferent ca vrem sau nu)…
Si atentie, nu vorbesc despre ciudatenii mistice sau new age style: vorbesc de stiinta. Intreaga stiinta din ultima suta de ani a aruncat in aer ideile obisnuite despre gandirea rationala, si este imposibil sa infrunti ultimele descoperiri ale teoriei relativitatii sau ale fizicii cuantice folosind ideile invechite ale pozitivismului. (oare vreunul dintre cititori chiar are idee despre ce insemna incetarea timpului, echivalarea de masa cu energie, curbarea spatiului, efecte nelocale samd? Hai sa fim seriosi si rationali… Dar ajunge sa infruntam ceva mai simplu: cati dintre voi constientizeaza intr-adevar ca lumea in Australia sta cu capul in jos si ca, in ciuda a ceea ce vedem si percepem, ne invartim cu 1700 si ceva de km pe ora? Sa nu vorbim de viteza in jurul soarelui…)
Si daca stiinta oficiala, chiar si cea mai rationala, fizica, a fost obligata sa ia in considerare drumuri diferite de gandire in afara de cel rational, nu e greu de inteles ca arta, psihologia, economia, istoria, pentru a fi intelese, cer mult mai mult decat e in stare sa inteleaga mintea noastra rationala limitata, care tipa intruna: 2+2 face 4!!!!!!
(si oricum, toate descoperirile intr-adevar importante au avut nevoie de iesirea din tiparele obisnuite de gandire)
“Mintea intuitiva este un dar divin, iar mintea rationala este fidelul servitor al acesteia. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul.” – Albert Einstein
Toata povestea asta pentru ca in aceste zile, dupa mai bine de un an in care l-am organizat numai pentru corporatii, propun seminarul de firewalking pentru public larg si, ca de fiecare data, impreuna cu mediatizare, incep cu intrebarile obisnuite: Ce-i cu asta? Care este folosul? Nu cumva sunteti o secta de satanisti? Ce legatura are cu business-ul? S.a.m.d
Si fiindca multi dintre cei care imi pun aceste intrebari sunt printre cititorii acestui site, profit de spatiu pentru a incerca o tentativa de raspuns.
Ca traineri, la fel ca managerii, antrenorii, vanzatorii, ar trebui sa fim concentrati asupra unui singurul lucru: rezultatele concrete pe care suntem in stare sa le obtinem de la oameni.
Si, de multe ori, rezultate nu au nici o baza logica, iar relatia de cauza-efect uneori e aproape imposibil de gasit.
Dupa ce am studiat toate teoriile si metodele cele mai moderne, m-am convins ca, in ceea ce priveste resursele umane, nu s-a inventat nimic nou in ultimii cinci mii de ani si ca tot ce se propune aparent nou nu este decat o reciclare de metode care sunt folosite de la inceputul civilizatiei.
Nu este loc aici pentru a aprofunda conceptul, dar verificati orice teorie la moda, si o sa gasiti metode care sunt descrise in amanunte in Bardo Todol, in Vedanta, in Sutra lui Patanjali, in Toa Te Ching, chiar si in Biblie…
In toate traditiile, mersul pe carbuni incinsi a reprezentat un moment de dezvoltare, un ritual de purificare, o metoda de a invinge temerile, o experienta de autodepasire.
Frica focului e ceva bagat adanc in ADN ul nostru, si orice fiara din jungla, pe cat de puternica si curajoasa, se va feri fara nici un dubiu de un covor de carbuni incinsi.
Si, independent de ce ati citit pe documentatiile “stiintifice”, cand vedeti in fata voastra un covor de flacari de zece metri, fiecare celula din trup tipa: “nu pune piciorul acolo!!!!”
Multi cred ca e vorba de o proba de curaj, dar nu e deloc asa. Intregul seminar, prin tehnici de vizualizare, respiratie, creare a unei stari de transa usoara, nu este decat o tentativa de a pune in miscare unele dintre “corzile” pe care de obicei nu le folosim.
Si asta e adevarata semnificatie a experientei.
Dar deoarece mintea noastra subconstienta nu se multumeste cu explicatii, ci are nevoie de dovezi concrete, mersul pe foc este unul dintre mesajele cele mai puternice pe care le putem trimite: in timp ce mergem printre flacari, subconstientul nostru primeste un soc extrem de puternic, care pune in discutie intregul sistem de credinte.
Si o intrebare care se naste inevitabil: Daca acum am facut un lucru imposibil, cate alte lucruri imposibile as fi in stare sa le fac?”
Astfel, poate, semnificatia firewalking-ului ar deveni un pic mai clara.
Cea mai mare parte dintre noi folosesc o singura coarda printre cele infinite pe care le au la dispozitie, si, de multe ori, nici pe aceasta in intregime, si nici macar asa de bine.
Si nu isi dau seama ca, acceptand ideea de a parasi locurile cunoscute si sigure din zona lor de confort, ar putea sa atinga rezultate absolut spectaculoase.
Sa cante cu doua, zece, o suta de corzi…
Desigur, un seminar nu poate sa faca minuni. Dar poate reprezenta o experienta extrem de puternica si folositoare si, pentru unii, se poate dovedi intradevar un turning point care ii va schimba viata.
Si desigur, nu e intamplator ca acest ritual a fost folosit in ultimi ani de diferiti performeri, de la atleti la actori, de la manageri la politicieni.
Deci, nici o proba de braverie, nici un ritual satanist, ci un mesaj extrem de puternic trimis mintii noastre subconstinta, fricoasa, conditionata, limitata, si care face tot posibil sa ramanem in coltul nostru protejat.
Un mesaj care spune: ai mii de corzi la dispozitie, foloseste-le…
Un salut,
Bruno
